Spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, acordul de la Bretton Woods din 1944 a stabilizat toate monedele lumii. Acordul de la Bretton Woods a stabilit aurul ca etalon pentru dolar iar toate monedele din lume erau acoperite de aur. Sistemul a funcționat bine până în anii ’60 când SUA au început să importe mașinile Volskwagen din Gernamia și Toyota din Japonia. Dintr-o dată, SUA importau mai mult decât exportau iar aurul părăsea țara. Pentru a stopa pierderea aurului, preșendintele Nixon a pus capăt sistemului de la  Bretton Woods în 1971 și dolarul a înlocuit aurul ca moneda de referință pentru întreaga lume. Niciodată nu a mai existat în lume o monedă de referință care nu era acoperită în aur. Asta înseamnă că din 1971 banii puteau fi creați din nimic.  

În 1971 președintele Nixon, fără permisiunea Congresului, a scos dolarul de pe standardul aur. Când s-a întâmplat acest lucru, dolarul american a devenit un derivat  al datoriei – nu al aurului. După 1971, economia americană putea crește doar prin creșterea datoriei, și atunci au început refinanțările. În anii ’80, refinanțările valorau milioane; în anii ’90 ele valorau miliarde, iar astăzi ele valorează trilioane – și cresc în continuare. Această schimbare în regulile banilor, unul dintre cele mai mari evenimente financiare din istoria mondială, a permis SUA să tiparească bani când vor ele, prin crearea unei datorii și mai mari, cunoscută ca obligațiunile Statelor Unite. Niciodată în istorie banii întregii lumi nu s-au bazat pe datoria unei singure țări, o datorie a contribuabililor americani.

În 1971 dolarul a încetat să mai fie ban și a devenit valută. Cuvântul valută vine de la cuvântul currency=curent, ca un curent electric sau un curent oceanic. Cu alte cuvinte, o valută trebuie să se miște continuu sau își pierde valoarea. Pentru a-și păstra valoarea, valuta trebuie să se deplaseze de la un activ la altul. După 1971, oamenii care și-au băgat banii în băncile de economii sau în acțiuni pe bursă au pierdut banii deoarece valuta lor a încetat să se miște. Cei care economiseau au devenit perdanți, iar cei cu datorii au devenit câștigători pe măsură ce guvernul american tipărea din ce în ce mai mulți bani, crescând datoria și inflația.

După 1971, economia a crescut, creând din ce în ce mai multe datorii. În teorie, dacă toata lumea și-ar plăti datoriile, banii moderni ar dispărea. În 2007, când datornicii cu risc ridicat nu și-au mai putut plăti ipotecile, expansiunea datoriei s-a oprit iar piețele datoriei au căzut, ceea ce a dus la masiva criză financiară.

Statele Unite, și-au finanțat cheltuielile exagerate vânzându-și datoria către Europa, Japonia și China. Dacă aceste țări își pierd încrederea în guvernul american, și nu le mai cumpără datoria, va apărea o nouă criză financiară. Dacă tu și cu mine nu ne mai cumpărăm locuințe și nu ne mai folosim cardurile de credit, criza va dura mai mult.

Mulţi oameni susţin că este foarte important să economiseşti bani. Este un lucru ridicol pentru că ce s-a întâmplat în 1971 este crucial. În 1971 dolarul american, care era unitatea de referinţă pentru toate monedele lumii, a încetat să mai fie ban care are un echivalent în aur şi a devenit monedă de schimb (“currency” în limba engleză). Richard Nixon a eliminat standardul aur.

Ce se întâmplă azi este că toţi care economisesc sunt pierzători. Începând cu 1971, guvernul a continuat să tiparească bani care nu au niciun echivalent în aur şi astfel valoarea dolarului a tot scăzut. În timp ce valoarea dolarului a scăzut, preţurile au crescut, lucru cunoscut ca inflaţie. În 1997 preţul unui baril de petrol era în jur de 10$. În 2007, preţul unui baril de petrol era în jur de 135$.

Să economiseşti bani face parte din regulile vechi ale banilor. O mare problemă a oamenilor este să înceteze sa mai folosească cuvântul economisire şi să înceapă să folosească cuvântul protecţie (“hedge”). Trebuie să-ţi protejezi banii împotriva pierderilor. Astăzi nu mai economiseşti bani ci îi protejezi investind în imobiliare, hârtii de valoare şi bunuri ca petrol, aur şi argint. În timp ce valoarea dolarului tot scade fiind afectată de inflaţie, creşte preţul locuinţelor, petrolului, aurului şi al argintului.

Să sfătuieşti oamenii să economisească este o idee expirată. Dolarul american în ultimele decenii a pierdut peste 80% din puterea sa de cumpărare. Dacă volatilitatea economică va continua, cei care economisesc conform regulii vechi a banilor vor ajunge să fie eliminaţi pentru că puterea de cumpărare a dolarului va scădea şi mai mult. Chiar dacă banca îţi plăteşte 1-2% dobândă la economii, nu poţi ţine pasul cu viteza cu care aceasta tipăreşte bani.

Noua regulă o reprezintă hedging-ul. Trebuie să fii capabil să vezi ce va urma să crească când ceva scade.

US: Federal Reserve Bank nu este a Statelor Unite (US). Cei care controlează Federal Reserve Bank sunt un grup de câţiva oameni de diferite naţionalităţi, fiind printre cei mai bogați oameni ai lumii.

Federal: Federal Reserve Bank nu este federală, nu este o entitate a Statelor Unite. Este ceva controlat de un grup de oameni bogaţi din diferite colţuri ale lumii.

Reserve: Federal Reserve Bank nu are rezerve. Nu există nimic acolo. Ei au voie să tipărească bani oricând doresc.

Bank: Federal Reserve Bank nu este de fapt o bancă, ci este o entitate creată să controleze una din cele mai puternice monede ale lumii și să îmobgățească elita.

Înțelegând conceptul de mai sus, îţi poţi da seama că cei bogaţi devin şi mai bogaţi şi cei săraci sărăcesc şi mai tare. Iar clasa de mijloc este pe cale de dispariţie. Preţurile cresc, volatilitate există în pieţele de capital, hrana devine din ce în ce mai scumpă, combustibilul devine din ce în ce mai scump, economiile sunt măturate din cauza devalorizării monedei. Problemele au fost cauzate de US Federal Reserve Bank, care nu este americană (US), nu este federală, nu are rezerve şi nu este o bancă. Dacă vrei să te descurci în această situaţie trebuie să începi să faci hedging, să-ţi protejezi banii în loc să-i economisești.