Lumea de azi nu reprezintă altceva decât câmpul de luptă al celui de-al treilea război mondial.
Da, oameni buni, trăim în mijlocul celui de-al treilea război mondial fără să o știm!
Germania și China au înțeles primele că razboaiele moderne sunt războaie economice, că țările nu pot fi supuse prin violență, dar pot fi cucerite economic. SUA n-ar fi putut îngenunchea niciodată Vietnamul, n-ar fi putut subjuga niciodată poporul vietnamez, n-ar fi putut niciodată să-i impună prin violență un regim politic. Acest lucru este însă posibil azi, dar nu prin violență – astăzi țările sunt cucerite, popoarele sunt subjugate, asuprite la fel ca în Evul Mediu, dar prin mijloace pașnice.

La ora actuală în lume se disting două mari strategii, două linii de abordare a viitorului:

1. metoda americană care păstrează linia ideologică clasică, aceea a controlului și dominației armate și noua linie,
2. metoda chinezo-germană care merge pe o cale nonviolentă, pe o cale pașnica, dar promițătoare de succes.

America plătește un greu tribut lipsei de istorie, de cultură, de civilizație, de înțelepciune. America nu a reușit să învețe de la istorie că popoarele nu pot fi cucerite prin forță, că nicio cucerire prin forță nu rezistă timpului.

Chinezii și germanii au învățat însă acest lucru de la istorie… ei știu astăzi că e mult mai ieftin și mai trainic să cumperi o țară decât să o bombardezi și să o distrugi. Sistemul barbar de dominație a lumii practicat de americani a dat greș. America a pierdut deja rolul de conducător al lumii…

Dacă secolul 20 a fost al americii, secolul 21 este al Chinei!

Cum să mai poți conduce lumea, cum să-ți impui deciziile în fața Chinei când guvernul tău datorează peste 1.000 miliarde de dolari Chinei? Cum să mai poată manipula SUA voturile în ONU si Consiliul de Securitate când toți votanții datorează bani Chinei? Cum să refuzi China când ești păsuit la plata datoriei? Cum să refuzi China când China este cel mai important cotizant la FMI și toată planeta este datoare vânduta la FMI ?

Cum s-a ajuns aici?
Prin multă înțelepciune și strategia luminată a conducătorilor chinezi de la Deng Xiao Ping încoace. În urmă cu 20 ani, China a ales drumul muncii și al sacrificiilor. China a acumulat putere pe spatele chinezului de rând care a muncit până la epuizare pentru o farfurie de orez, sacrificând astfel bunăstarea poporului în favoarea creșterii puterii statului chinez. China produce de 20 ani ieftin. Dacă e ieftin, se exportă de 20 ani într-un ritm îndrăcit catre societatea de consum occidentală… Statul chinez beneficiază de sume uriașe provenite din exporturi,
în timp ce importurile sunt mult mai mici. De 20 ani China are an de an excedente uriașe ale balanței comerciale – exportă mult mai mult decât importă.
De 20 ani China strânge, acumulează bogățiile lumii.Ce înseamnă excedentul balanței comerciale? Înseamnă nimic altceva decât că bogăția intră în țară ca un fluviu uriaș de comori.

Ce înseamnă deficitul balanței comerciale? Înseamnă că o țară importă mai mult decât exportă, înseamnă că fluvii de bani se scurg din țară cum ți se scurge apa printre degete, înseamnă că – cel puțin teoretic – în anul respectiv sunt mai puțini bani, mai puțină valoare în țara respectivă. Dacă acest deficit nu este datorat investițiilor în tehnologie care să asigure pe termen scurt inversarea balanței comerciale, țara respectivă pierde bogăție, pierde avuție națională, pierde în termeni reali nivel de trai.

Acest lucru nu este palpabil, nu se vede, nu se simte concret… cel puțin nu imediat, dar dacă dintr-o țară ies an de an bani… cu timpul, cel puțin în termeni teoretici, rămân tot mai puțini bani. Sigur că acest lucru poate fi compensat prin intrări de bani provenite din investiții străine sau repatrieri de numerar de la cei ce muncesc în străinătate, sau credite internaționale, dar să nu ne furam caciula singuri… investitiile straine, aportul de capital strain e de fapt un rău mai mare decât deficitul balanței comerciale.

Aceste investiții străine înseamnă cumpărări de terenuri, de exemplu, și atunci ai mai pierdut o bucățică de țară… cumpărări de resurse și zăcăminte minerale, și ai mai pierdut o bucățică de țară… fără tancuri și fără bombardamente.
Investițiile străine înseamnă fabrici care creează profituri, bani care PLEACĂ DIN ȚARĂ LA SFÂRȘITUL FIECĂRUI AN.

Investițiile străine sunt cel mai mare rău al unei țări – pe moment sunt un factor pozitiv: intrări de capital, locuri de munca, etc, dar pe termen mediu și lung înseamnă robinete cu debite uriașe prin care se scurge avuție, nivel de trai al poporului acelei țări.

Acest lucru se întâmplă datorită profitului repatriat, de cele mai multe ori nici măcar impozitat.

China și Germania au înțeles aceste lucruri de mult… China și Germania au făcut o prioritate națională din politica de excedent al balanței comerciale și investițiile în țări străine. Astfel, în aceste țări s-au acumulat de la an la an tot mai multe valori din țările limitrofe la început – și pe măsura globalizării, astăzi aceste țări sug bogăția întregii planete. Nu o spun ca pe ceva rău – sunt doar constatări…

Un alt factor important al războiului economic este Deficitul Bugetar. La acest capitol China este din nou campioană mondială. Dacă o țară are deficit bugetar înseamnă că practic cheltuiește mai mult decât câștigă. Asta ce înseamnă? Ca acel popor trăiește mai bine decât ar merita conform muncii lui, dar o face pe baza împrumuturilor.

Nu păcălește pe nimeni – își fură singur căciula! Există astăzi țări în care tot poporul ar trebui să muncească un an sau mai mult de un an fără să primească nicio retribuție ca să-și poată plăti datoria!!! Cum e posibil asta? Au luat credite și au trăit mai bine decât li se cuvenea, dar datoria a rămas, trebuie plătită. Cum o să o plătească? De văzut… Până una alta sunt păsuiți. Cine-i păsuiește? Cel ce i-a împrumutat. Cine i-a împrumutat? FMI, Banca Mondiala, China, Germania…
Vor sări unii deștepți să spuna că și SUA. FALS!!!

Când tu mă creditezi pe mine cu 10 euro, dar datorezi Chinei 100 de euro, se cheamă că în realitate China m-a creditat! De unde au FMI, Banca Mondiala, bani ? De la țările care au mai mult decât le trebuie… în mod direct sau indirect, tot de la China și Germania !

În aceste condiții, cine e în spatele acestor instituții de credit, cine deține controlul, puterea? China și Germania, normal! Cui dau China și Germania credite, pe cine păsuiește de la plata
datoriilor restante? Pe cei cuminți și ascultatori. Adică pe cei ce votează așa cum li se
cere la ONU, la Consiliul de Securitate și în alte instituții care conduc lumea la ora actuală.
Cui mai dau China și Germania (în mod direct sau indirect) credite și pe cine mai păsuiesc ele?

Păi, țările democrate, cooperante, coruptibile, care nu se opun intrării de capital străin, investițiilor, care nu se opun importurilor de textile și jucarii chinezești, de autoturisme germane, care nu impozitează profitul repatriat al fabricilor germane, etc. Acestor țări cuminți care au înțeles că e normal ca firmele chineze și germane să aibă dreptul de a cumpăra fabrici și terenuri, de a face afaceri, de a face profit și mai ales de a putea trimite acest profit, cât mai puțin impozitat, înapoi în țările de origine ale investitorilor care din întâmplare sunt chiar China și Germania.

Și atunci se creează un cerc vicios: țările slabe au tot mai mare nevoie de ajutor financiar și pe măsură ce primesc acest ajutor se afundă tot mai tare și mai tare în mlaștina subjugării.
Alte țări care fac excedente comerciale imense, țări care storc bogățiile planetei îndreptând fluviul de valori spre ele, sunt țările mari exportatoare de petrol.

Aceste țări absorb sume imense de bani din toată lumea – ar fi avut condiții excepționale de a deveni viitorii stăpâni ai lumii, dar strategia lor de dezvoltare a fost de cele mai multe ori greșită. Arabii au folosit sumele imense de bani provenite din exportul de hidrocarburi de cele mai multe ori nechibzuit și negândit. Au investit în echipe de fotbal, autoturisme de lux, în pârtii de ski în deșert, palate, zgârie nori, insule artificiale și alte extravaganțe lipsite de sens și eficiență.

Dacă arabii foloseau banii proveniți din exportul de petrol în scopul dezvoltării resurselor energetice ale viitorului, astfel încât chiar și atunci când petrolul se va termina, ei să rămână regii energiei mondiale (o nouă generație de energie), azi ei ar fi fost stăpânii lumii.
Dacă în loc să facă insule artificiale cumpărau mine de fier, uraniu, bauxită și cupru în Australia, America de Sud și în Africa, azi ei ar fi fost stăpânii lumii. Dar ei au cheltuit avuțiile imense ca o femeie cochetă care cheltuiește pe lux și extravaganțe tot ce-i cade în mână.

Tot acest fluviu de bani (valori) ce se scurge de zeci de ani dinspre occident spre orient pentru petrol, minereuri și chinezării, au dus la actuala criza economică. Să ne imaginăm că în occident exista acum 20 ani o sumă de bani, să zicem 100.000 miliarde $, bani ce aveau acoperire în marfuri și valori. În ultimii 20 ani, din cauza deficitului balanței comerciale dintre occident și orient, o mare parte din acești bani, dacă nu chiar toți, au luat drumul orientului. Veți spune, bine, dar cum așa, că noi vedem că mai sunt bani pe piață? Da, mai sunt, dar tot mai puțini și cei care sunt, sunt pentru că marele popor chinez, (dupa ce ne-a luat bani și ne-a dat în schimb tricouri și jucării care în 1-2 ani au ajuns la groapa de gunoi) ne-a dat o parte din bani înapoi, dar sub formă de împrumut cu care să acoperim gîurile deficitului balanței comerciale și ale deficitului bugetar. Așa că banii care sunt azi pe piață sunt mai puțini (de aceea este criză) și nici nu mai sunt ai noștri, ci sunt bani luați cu împrumut, mai direct sau mai puțin direct, tot de la marele popor chinez.

Și totuși, azi mai avem un semn de întrebare: în lumea noastră nu încap două săbii într-o teacă… mai devreme sau mai târziu, China va rămâne singurul stăpân.

De ce?

Să vedem care sunt atuurile și punctele slabe ale celor două țări (adică analiza SWOT):

Atuurile Germaniei:
–  Mentalitatea, disciplina, ordinea, seriozitatea, organizarea

Atuurile Chinei:
–  Populația… aproape un sfert din populația planetei
–  Accesul la resurse
–  Un teritoriu imens
–  Poziționarea strategică
–  Ambiția unui popor ce are în spate un trecut glorios, o istorie și o civilizație de 5000 de ani
–  Spiritul de sacrificiu
–  Conducerea autoritară și concentrarea puterii în mâinile unui grup restrâns
–  Legi draconice care păstreaza ordinea și disciplina
–  Cea mai evoluată țară în domeniul resurselor energetic alternative
–  Un sistem politic mai bine adaptat acestor “vremuri de razboi”

Punctele slabe ale Germaniei:
–  Un popor relativ mic… mult mai mic decâ cel chinez
–  Sistem politic corupt, perimat, inflexibil, birocratic
–  Pierderea autorității legii, scăderea permanentă a nivelului de ordine și disciplina datorită legilor proaste care de cele mai multe ori încurajează fărădelegea, protejează infractorul
–  Lipsa totală a resurselor de materii prime
–  Naționalismul  care uneori acționeaza ca o frână de mână

Punctele slabe ale Chinei:
–  O relativă rămânere în urmă din punct de vedere economic
–  Dependența de resurse minerale externe

China este azi în topul dezvoltării tehnologiei resurselor de energie regenerabila, a rezolvat problema materiilor prime luand în stăpânire aproape în întregime Africa, au toata economia americană la picioare prin datoria imensă pe care statul american o are față de statul chinez.

Din punct de vedere tehnologic, China este un miracol… adesea orice invenție de pe lumea asta ajunge să fie pusă în aplicare mai repede în China decât reușește însuși inventatorul.
Chinezii copiază, fură, reproduc mai repede decât reușește inventatorul să gândească… Fără să inventeze nimic, ei au acces la toate marile descoperiri tehnologice ale lumii. Și furtul poate fi o artă, iar ei sunt cei mai mari artiști în acest domeniu! O altă calitate fantastică a acestui popor este ambiția de a fi primul. Fiecare chinez în parte vrea să fie în mod particular primul – oriunde l-ai pune pe chinez, el vrea să ia locul întâi, să fie cel mai apreciat, să-i ia locul colegului, să câștige cel mai mult, să fie “number one”. Și pentru a-și atinge scopul, nu are scrupule! Asta e educația pe care o primește, asta e tradiția pe care o moștenește.

Conducerea centralizată a țării este un factor foarte important… puterea e concentrată în mâinile catorva oameni, deciziile se iau repede, fără ezitări, fără tergiversări. Ordinea și disciplina sunt cuvinte de ordine – pedeapsa cu moartea se aplică, omul corect și cinstit e protejat de lege, infractorul, nemernicul, ticălosul nu are niciun drept, spre deosebire de Europa unde infractorul e protejat, iar păgubitul, omul cinstit, e discriminat și intimidat.

Europa… lumea în care infractorii au mai multe drepturi decât oamenii cinstiți. Europa… societatea în care păgubitul face pușcărie pentru că a încercat să-și apere bunurile, casa sau
familia, iar infractorul e despăgubit pentru prejudiciile suferite. Europa… lumea în care mulți aleg să devina infractori pentru că pot să trăiască mai bine în pușcărie decât în libertate. E imoral, anormal și nedrept, dar asta se întâmplă într-o societate în care legile sunt făcute de infractori și de către interpușii lor. Asta se întâmplă într-o societate bolnavă din cauza unui sistem corupt și murdar până în măduva oaselor.

Asta se întâmplă din cauza unui sistem politic retrograd, învechit, neadaptat la realitățile secolului 21.

Globalizarea este prost înțeleasă astăzi. Azi globalizarea înseamnă haos… amestecarea raselor, libera circulație, emigrație și haos economic, politic și social. Globalizarea trebuie să însemne legi unitare la nivelul planetei, ordine, respect față de valorile umane, protejarea oamenilor buni, corecți, cinstiți și eliminarea ticăloșilor.

Globalizarea ar trebui să însemne armonie legislativă pe toata planeta, cooperare strânsă și eficientă între popoare pentru rezolvarea marilor probleme globale, rezolvarea problemelor emigrației clandestine, eradicarea sărăciei, reducerea poluării și protecția mediului. Asta trebuie să fie globalizarea – drumul către o lume mai bună, mai echilibrată.