O mare parte din nebunia criptomonedelor nu este decât o contrafacere digitală în era TikTok. Deși banii se vor adapta inevitabil într-o economie bazată pe date, ideea că niște jetoane emise de entități private pot înlocui sistemul monetar existent rămâne profund discutabilă. Promisiunea unei forme democratice, egalitare și cinstite de bani s-a dovedit, în mare măsură, un discurs atractiv, dar fără fundament solid.
Criptomonedele au apărut într-un context de neîncredere crescândă în instituțiile publice și în sistemul financiar tradițional. Promisiunea lor a fost una revoluționară: o nouă formă de bani, democratică, egalitară și independentă de guverne și de Wall Street. Discursul a fost unul seducător – o lume în care puterea financiară este redistribuită și controlul revine individului. Realitatea, însă, s-a îndepărtat semnificativ de această promisiune.
Iata de ce cred ca bitcoin este o înșelătorie pur speculativă
1. Bitcoin nu funcționează ca bani, ci ca activ speculativ
Deși este prezentat ca un înlocuitor al banilor clasici, bitcoin, datorită ofertei sale fixe, „nu poate acționa ca un mijloc de schimb stabil” și ajunge să fie „tezaurizat pentru un câștig de capital”. În loc să fie utilizat în tranzacțiile de zi cu zi, devine un activ păstrat în așteptarea creșterii prețului.
Imaginează-ți o economie în care toată lumea ține banii „la saltea” în așteptarea aprecierii lor. Lichiditatea dispare, companiile nu își mai vând produsele, urmează falimente, șomaj și în final, degradarea nivelului de trai.
2. Stabilitatea – condiție esențială care lipsește în cazul Bitcoin
Pentru a funcționa, banii trebuie să aibă o valoare stabilă. Bitcoin este „inutilizabil din punct de vedere practic” pentru tranzacțiile zilnice, deoarece „prețul său fluctuează în toate sensurile” aspect care poartă numele de volatilitate. Această instabilitate derivă din însăși structura sa: oferta fixă nu permite ajustări la schimbările cererii.
Imaginează-ți că dimineața salariul tău îți permite să cumperi 100 de pâini, la prânz 120, iar seara doar 60. Într-un astfel de sistem, planificarea economică devine imposibilă.
3. Volatilitatea – motorul speculației, nu al utilității
Volatilitatea este ceea ce face criptomonedele atractive pentru speculații și „jocuri de noroc”. „Cine ar paria vreodată pe un activ plictisitor și stabil?” – dar exact această volatilitate le face „disfuncționale ca mijloc de plată”.
În esență, nu există o diferență fundamentală între speculațiile pe criptomonede și jocurile de noroc: ambele se bazează pe fluctuații imprevizibile și pe speranța câștigului rapid.
4. Creșterea prețului – un mecanism artificial și autoalimentat
Creșterea spectaculoasă a bitcoin nu reflectă o valoare fundamentală, ci un mecanism autoalimentat. Pe măsură ce prețul crește, tot mai mulți oameni sunt atrași, ceea ce duce la noi creșteri. Însă această dinamică depinde de intrarea constantă a unor noi participanți.
În lipsa unui flux de venituri sau a unei valori intrinseci, piața devine un joc cu sumă nulă: câștigul unora este pierderea altora. Bitcoinul valorează atât de mult doar pentru că este popular, nu pentru că ar avea o utilitate economică reală.
5. Natura privată a criptomonedelor – incompatibilă cu rolul banilor
Criptomonedele sunt emise de entități private, „o imprimerie digitală cu un departament de marketing imaginativ”, fără responsabilitate publică. În schimb, banii funcționali sunt întotdeauna ai unei instituții publice, gestionată și supravegheată de stat.
În practică, statul controlează moneda pentru a-și susține instituțiile și stabilitatea economică. A transfera această putere în mâinile unor actori privați ar fi nu doar improbabil, ci și periculos.
6. Promisiune fără temei: iluzia unei monede democratice și descentralizate
Criptomonedele au fost promovate ca o alternativă la sistemul financiar tradițional, menită să elimine intermediarii și să democratizeze banii. În realitate, bitcoin nu a înlocuit sistemul existent, ci s-a integrat în el, ajungând să depindă de Wall Street și de autoritățile de reglementare.
Banii, prin natura lor, sunt o instituție publică. Ideea că un sistem privat poate înlocui moneda emisă de stat ignoră realitatea politică și economică.
În același timp, o parte dintre promotorii mai radicali ai bitcoin au dezvoltat poziții politice controversate, inclusiv o retorică ostilă față de instituțiile occidentale și o simpatie declarată pentru regimuri autoritare precum Rusia lui Putin, percepute ca adversari ai ordinii financiare occidentale. Aceste derive ideologice arată cât de departe s-a îndepărtat discursul cripto de promisiunea inițială a unei tehnologii neutre și democratice.
Astfel, în loc să submineze structurile de putere financiară, cripto a ajuns să fie absorbit de acestea, devenind un instrument de influență, speculație și lobby în interiorul sistemului pe care pretindea că îl respinge.
7. Limitele fundamentale ale tehnologiei blockchain
Blockchain-ul este prezentat ca o tehnologie revoluționară, dar în esență este o versiune digitală a unui răboj de modă veche: un registru lent, costisitor energetic și insuficient de scalabil.
Într-o lume în care sistemele existente procesează miliarde de tranzacții rapid și eficient, blockchain-ul nu reușește să ofere o alternativă viabilă. Comparativ cu infrastructura financiară actuală, rămâne mic copil.
8. Lipsa unei probleme reale rezolvate de bitcoin
În ciuda entuziasmului, bitcoin nu rezolvă o problemă reală a economiei moderne. Sistemele de plăți existente sunt deja rapide, eficiente și globale. Criptomonedele nu aduc un beneficiu practic semnificativ care să justifice înlocuirea acestora.
Concluzie
În ansamblu, criptomonedele eșuează atât ca monedă, cât și ca investiție solidă. Ele reprezintă mai degrabă o manifestare a speculației și a neîncrederii în instituții decât o soluție reală pentru problemele economiei moderne.
Rămâne întrebarea esențială: ce problemă a rezolvat bitcoin până acum?
Răspunsul este simplu: niciuna.