Sunt sceptic în legătură cu valoarea intrinsecă a banilor. Banii în ziua de azi sunt doar hârtie cu cerneală pe ea. Hârtia nu ara valoare ci doar reprezintă o valoare. Valoarea banilor este dată de încrederea pe care toată lumea o are în guvernul care a tipărit acei bani. Dacă încrederea în acel guvern scade abrupt, atunci acea hârtie tipărita nu mai valorează nimic.

Banii din ziua de azi sunt un derivate al datoriei. Ca să fiu mai clar aș dori să dau exemplul Americii. Dolarul reprezintă doar o promisiune de a plăti înapoi datoria. SUA are peste 20 trilioane de dolari datorie, adică peste 1000 de miliarde de dolari. Cum are de gând SUA să-și plătească datoria monumentală? Răspunsul este prin taxe. Deci dolarul este promisiunea guvernului SUA de a-și plăti datoria taxându-i pe cetățenii contribuabili.

Hai să oprim guvernele și băncile să ne mai fure bani.

O să prezint în continuare niște furturi atât de evidente care au loc zi de zi, dar pe care foarte puțină lume are capacitatea să le vadă.

Furtul educațional

Cine controlează sistemul educațional și ce se predă în școli?

În 1903, un mason pe nume John D. Rockefeller a creat General Education Board. În aceeași perioadă, un alt magnat, Andrew Carnegie, a pus bazele “Advancement of Teaching”, un concept care stă la baza a ceea ce se predă în școli. Sunt multe păreri controversate. Unii susțin că cei doi au creat aceste sisteme ca să îmbunătățească educația. Alții susțin că cei doi au deturnat sistemul de învățământ. Dacă e așa, de ce au dorit  Rockefeller și Carengie să influențeze agenda școlară? Criticii spun că înainte ca Rockefeller și Carnegie să câștige mai mult control asupra americanilor și a bogăției Americii, aceștia aveau nevoie de o metodă pentru a distruge spiritul liber și întreprinzător al oamenilor și de a-i transforma în niște simpli roboți, sclavi, dependenți de guvern și patronii pentru care lucrează.

Înainte de epoca industrială, oamenii au încetat a mai fi mici întreprinzători ca fermieri sau proprietari de mici magazine și au devenit angajați ai marilor antreprenori. Astfel, oamenii au oferit guvernului cheia către mințile și viitorul lor. Astăzi, programele guvernamentale ca Social Security, Medicare, Food Stamps, Obamacare,  făcute inițial să susțină populația, au ajuns să aibă datorii de miliarde de dolari. Ce este și mai rau e faptul că mulți americani nu mai pot să traiască fără aceste programe guvernamentale.

Oamenii au încetat să se îngrijească singuri de sănătatea lor, de pensia lor și de cei bătrâni, și au lăsat totul în seama guvernului dobândind astfel o dependență totală de guvern.

Furtul de la bancă

Bogăția celor care economisesc bani este furată printr-un mecanism bancar cunoscut ca rezerva fracționară. Rezerva fracționara impune anumite limite băncilor asupra sumelor de bani pe care banca le poate da împrumut, dar în același timp ajută băncile să producă bani din nimic.

Exemplu:

Sa presupunem o rezervă fracționară de 10. Asta înseamnă că tu dacă depui 100 euro într-un depozit la termen, banca poate da împrumuturi de până la 1000 euro (100 euro X 10) celor care au nevoie de un credit. Cei 1000 euro oferiți ca împrumut devin un activ pentru bancă. Hai să fim generoși și să presupunem că banca îți oferă o dobândă de 5% pentru banii economisiți. Când banca dă bani cu împrumut sub formă de credit, percepe o dobândă între 10% si 30% celor care se calfică pentru un împrumut.

Deci banca îți oferă 5 euro pe an pentru cei 100 euro economisiți dar în același timp produce (să presupunem o dobândă de 20%)  200 euro pe an pentru cei 1000 euro împrumutați. Partea proastă este că banca a produs 200 euro din nimic, folosindu-se de rezerva fracționară. Cu cât sunt mai mulți bani în circulație, cu atât banii își pierd din ce in ce mai mult din valoare. Acest fenomen se numește inflație. Contul tău din banca indică acum 105 euro, dar în realitate ca efect negativ al inflației, mai reprezintă doar 97,5 euro. Pe măsura ce inflația crește, banii tăi devin din ce în ce mai puțin valoroși.

Inflația este bună pentru cei care au datorii și rea petnru cei care economisesc bani. De aceea cei care economisesc pierd. Din nefericire pentru cei din clasa săracă și clasa de mijloc, întregul sistem monetar modern se bazează pe inflație. Asta vor băncile și guvernele. Are sens când ne gândim că datorinicii își plătesc înapoi datoriile cu bani care valorează din ce în ce mai puțin, povara fiind din ce în ce mai mică.

O altă consecință a sistemului bancar și a rezervei fracționare este că reacția oamnilor este de a cheltui necugetat, fără oprire de frica inflației. Dacă cineva consideră că o mașina va fi cu 10% mai scumpă anul viitor, atunci o va cumpăra anul aceasta. Poate crezi că tendința oamenilor va fi de investi în loc de a cheltui. Greșit! Oamenii nu investesc pentru că nu sunt învățați la școală să investească din cauza sistemului educațional învechit care a fost deturnat de magnați ca Rockefeller și Carnegie. Iar programele guvernamentale ca Social Security, Medicare, Obamacare au convins oamenii că nu e nevoie să învețe să investească!

Ca să fie lucrurile și mai rele, cei care încep să investească cunosc o singură metoadă de investi, aceea de a cumpăra la prețuri mici și a vinde la prețuri mari. Cumperi o casă cu 100.000 euro în ideea de a o vinde anul viitor cu 120.000 euro. Cumperi o acțiune cu prețul de 10 euro pe acțiune pentru a o vinde mai târziu cu 15 euro. Acest fapt adaugă foarte puțină valoare economiei. În loc să avem o economie sustenabilă, productivă și în continuă creștere, avem în schimb o economie de speculanți și jucători de jocuri de noroc.

Când avem o economie care crește doar pe baza inflației în loc să crească pe baza producției, cei care economisesc sunt cei care pierd pentru că viața e din ce în ce mai grea pentru că totul e din ce în ce mai scump. Când lumea se întreabă de ce prăpastia dintre cei foarte bogați și restul e din ce în ce mai mare, am putea da vina pe bănci, pe sistemul rezervei fracționare și pe ceea ce se predă în școli.

Furtul prin planurile de salvare ale economiei (bailouts)

Planurile de salvare prin injectarea masivă de bani în economie (cunoscute în limba engleză sub numele de bailout) reprezintă o altă metodă de furt a bogăției noastre folosită de cei ultra bogați în defavoarea noastră.

După marea criză financiară din 2008 care a afectat sectorul imobiliar și bancar, au început planurile de salvare ale băncilor. Toată lumea a crezut că aceste planuri de salvare sunt o procedură de urgență menită să salveze economia. Greșit! Aceste planuri de salvare le permit băncilor să împrumute bani prietenilor și membrilor din familiile celor ultra bogați. Dacă aceștia pierd banii, ei nu suferă nicio consecință, în schimb plătitorii de taxe au de suferit. Planurile de salvare îi protejează pe cei ultra bogați care se află în control. Marile bănci nu sunt trase la raspundere pentru greșeli. În schimb, dacă eu sau tu facem greșeli financiare, vom suporta consecințele și vom risca falimentul personal sau chiar să ajungem în închisoare.

Oare de ce în 2008, când multă lume își pierdea casele și slujbele, doar cei ultra bogați din sistemul bancar au beneficiat de aceste ajutoare guvernamentale  (planuri de salvare) ? Nu era mai logic ca banii tipăriți și injectați in economie să meargă la cei defavorizați în loc să meargă tot către cei ultra bogați care au provocat această criză financiară?

În 2020 a venit o nouă criză economică provocată de pandemia de coronavirus. La fel ca în 2008, planurile de salvare constând în pachete de 2,2 trilioane de dolari în SUA, și de peste 3 trilioane de euro în Uniunea Europeana au fost create tot pentru sprijinul celor ultra bogați. În timp ce milioane de oameni au rămas fără loc de muncă sau au intrat în șomaj tehnic, tipărirea exagerată de bani pentru a salva economia a dus la creșterea prețurilor tuturor activelor și ale bunurilor datorită inflației. În timp ce cei bogați au devenit și mai bogați, milioanele de șomeri s-au trezit că prețurile imobilelor au crescut în loc să scadă iar bunurile de pe rafturile magazinelor au devenit din ce în ce mai scumpe. Toate acestea s-au întâmplat drept consecință a faptului că creșterea economiei se bazează pe inflație.

Oamenii cu o slabă educație financiară consideră ca guvernul e acolo pentru a le oferi protecție. În realitate, guvernul există pentru a-i proteja pe cei bogați. De aceea în SUA în 2008, Federal Reserve Bank a salvat băncile, nu oamenii de rând care erau concediați și își pierdeau casele.

Furtul prin inflație

În trecut, dolarul era acoperit de aur. Asta înseamnă că pentru orice dolar aflat în circulație, guvernul SUA avea echivalentul fizic în aur depozitat în rezerve. Președintele Richard Nixon a schimbat asta și a contribuit la crizele financiare din prezent. În 1971 Nixon a scos dolarul de pe standardul aurului. Acest lucru a rănit pe cei săraci, pe pensionari și pe cei care se bazează pe venituri fixe pentru că de atunci înainte dolarul nu mai era ancorat de aur. Nu mai exista nimic care să oprească devalorizarea dolarului prin inflație.

În 1972 președintele Nixon a mers în China pentru a extinde relațiile economice între cele două state. A fost bine pentru proprietarii de fabrici care au mutat producția in China. A fost rău pentru angajații americani care de acum erau nevoiți să concureze cu chinezii pe salarii mai proaste.

În 1974 în SUA s-a votat Employee Retirement Income Security Act care ulterior s-a transformat în planul de pensii cunoscut ca 401(k). Din 1974 companiile nu mai erau nevoite să aibă grijă de angajați când ieșeau la pensie. Angajații care se pensionau aveau un beneficiu la pensie conform contribuției la planul 401(k). Acest lucru a transferat planul de pensionare a angajaților către zona nesigură a bursei de valori. Erau din ce în ce mai mulți bani care mergeau către Wall Street de la angajații care contribuai la planul 401(k).  Tot cei ultra bogați au avut de câștigat prin faptul că nu mai erau nevoiți să plătească pentru pensia celor care se pensionau și prin faptul că angajații își trimiteau toți banii către acțiuni ale companiilor pe care tot cei ultra bogați le conduceau. Planul Employee Retirement Income Security Act presupunea să ofere o viață bună la pesionare. În realitate, puțini oameni își pot menține standardul de viață dupa ce ies la pensie.

Soluții

Nu te poți aștepta ca guvernul să vină cu un plan de salvare pentru tine. Guvernul face asta doar pentru marile bănci și corporații, folosind banii tăi pe care îi plătești drept contribuabil sub formă de taxe. Dacă te bazezi pe guvern vei avea parte de dezamăgiri.

O cale sigură de a câștiga este să te educi financiar, să înveți să investești folosind datoria și să înveți să joci după regulile celor bogați. Jocurile sunt făcute în favoarea celor bogați, dar tu poți să prosperi înțelegând cu funcționează lumea și banii.

1. Educația financiară

Ce te-a învățat școala despre bani? Răspunsul este „nimic” pentru majoritatea. Sistemul educațional este depășit, învechit și nu este făcut să pregătească elevii pentru lumea reală. Ceea ce auzim la școală face parte din regulile vechi ale banilor: du-te la școală, învață bine ca să ai o slujbă bună, cumpără o casă, economisește bani, scapă de datorii, investește într-un plan de pensii ca să ai o viață liniștită la bătrânețe. Acestea sunt sfaturi financiare false. Așadar cum facem să învățăm ceea ce ne pregătește pentru viața reală?

Sunt două variante:

Thomas Edison a eșuat de aproape 10000 de ori înainte de a inventa becul. Henry Ford a fost aproape falit înainte ca Ford Motor Company să fie un succes. Prima afacere a lui Jeff Bezos, zShops, a fost un eșec. Larry Elisson a fost obligat să ipotecheze totul înainte să facă din Oracle un succes, iar colonelul Sanders avea 65 de ani când a fondat KFC. Acestea sunt exemple de oameni care au eșuat, au învățat din greșeli și din experiență și în final au avut succes.

2. Cum investești într-o economie condusă de inflație?

După ultima mare criza financiară (2008) , guvernul SUA a demarat un program de tipărire de bani (QE – quantitative easing). Prin acest program Federal Reserve Bank urma să cumpere active pentru a sprijini economia și a menține jos ratele de dobândă. Toată lumea s-a așteptat ca inflația să fie o inflație determinată de consum, când prețurile cresc rapid. Este imposibil să pompezi bani în economie prin rate de dobândă menținute în mod artificial la un nivel mic, fără ca acei bani să zboare către bunuri de consum și să le mărească prețurile.

Acum e timpul să devin din nou sceptic și spun că inflația raportată oficial e de fapt mai mică decât ce se întâmplă în mod real în economie. Este doar o părere personală dar pot spune de ce guvernele ar dori să comunice artifical o inflație mai redusă decât cea reală? Ar fi un mod prin care guvernele ar salva bani pentru că nu ar fi nevoite să crească ajutoarele sociale și pensiile care ar trebui ajustate conform inflației.

Deci ce însemnă inflația pentru tine și ce trebuie să faci în legatură cu asta?

În primul rând trebuie să înțelegi că inflația te face mai sărac. Spre exemplu, angajații sunt afectați de inflație pentru că ei își vând doar timpul în schimbul banilor, iar timpul nu e protejat de inflație. Măririle de salarii, care lipsesc cu desăvârșire la multe companii, în general se fac pe baza inflației.

Dar revenind la ideea precedentă că inflația este raportată ca fiind mai mică decât inflația reală, atunci salariul ajunge să valoreze din ce în ce mai puțin, chiar dacă e ajustat anual.

Mai mult decât atât, cei care au datorii sunt afectați deoarece ratele dobânzilor sunt mărite de către băncile centrale pentru a combate inflația.  

Și în final, cei care joacă dupa regulile vechi ale banilor sunt loviți pentru că ei cred că e înțelept și prudent să economisească bani în bancă. Dar banca este mai deșteaptă pentru că joacă după noile reguli ale banilor. Banca îți plătește o dobândă care nu poate ține pasul cu inflația. Banii tăi își pierd puterea de cumpărare iar banca îți folosește banii pentru a produce și mai mulți bani.

Vestea bună este că inflația nu te face neapărat mai sărac. O poți folosi pentru a ajunge mai bogat. Există o formulă simplă de a te îmbogăți cu ajutorul inflației: levierul și protecția.

Cum creezi un efect de levier?

Împrumuți bani de la bancă la o rată fixă a dobânzii și cumperi un activ generator de flux de numerar care acoperă plata datoriei, și folosești mai puțin din banii tăi pentru a crește randamentul investiției. Într-o economie inflaționistă, dacă datoria este fixă, atunci de-a lungul timpului datoria va valora din ce in ce mai puțin ca efect al inflației și vei plăti datoria cu bani care valorează din ce în ce mai puțin.

Ce cumperi ca să fii protejat împotriva inflației?

În general prețurile apartamentelor cresc și chiriile cresc la fel. Când cumperi o proprietate, datoria rămâne la fel, dar valoarea proprietății crește, la fel și încasările din chirie vor crește. Fluxul tău de numerar crește dar datoria către bancă este ce s-a agreat la început.

Cum te folosești de efectul de levier și cum te protejezi de inflație cumpărând proprietăți imobiliare?

Să presupunem că ai 20.000 euro bani cash. Cu aceşti bani achiţi avansul pentru o proprietate în valoare de 100.000 euro. 20% reprezintă plata cu banii jos, 80% finanţarea din banii obţinuţi de la bancă. Rata aferentă creditului ipotecar este de 400 euro lunar, venitul lunar obţinut prin închiriere este de 600 euro (randamentul investiţiei este de 600 X 12 / 100.000 =0,072 adică 7,2%).

Diferenţa între chirie şi rată este 600-400 = 200 euro lunar, flux de numerar pozitiv, bani pentru care tu nu mai trebuie să munceşti. Cei 400 euro vor fi folosiţi pentru plata creditului, dar ţine cont că proprietatea se va amortiza în timp fără ca tu să mai depui vreun efort. Este o investiţie care se autofinaţează, generează un flux de numerar pozitiv pe parcursul perioadei de creditare, iar la sfârşit, când creditul va fi acoperit, te vei bucura de întregul profit (600 euro în exemplul nostru) şi vei păstra activul creat (proprietatea imobiliară).

Comparaţie între o investiţie imobiliara şi un depozit bancar

Să analizăm cazul în care cei 20.000 euro ar fi depuşi într-un cont bancar cu 1% dobândă anuală şi cazul în care aceeași bani ar fi investiţi într-o proprietate imobiliară drept avans 20% iar restul de 80% ar fi obţinut printr-un credit ipotecar. S-a luat în calcul o perioadă de 20 ani în care creditul va fi plătit din chiria încasată. Aprecierea valorii proprietăţii datorită inflației a fost estimată la 1% anual.

După 20 ani, în contul bancar ai 24.403 euro. La sfârşitul perioadei de creditare, proprietatea ta valoarează 122.019 euro, la care se adaugă şi fluxul de numerar pozitiv de 200 euro X 240 luni adică 48.000 euro. În total, cei 20.000 euro s-au  transformat în 122.019+ 48.000 = 170.019 euro.

Am un alt articol în care detaliez avantajele investiției în imobiliare: Vezi Aici

La fel ca în cazul imobiliarelor, într-o afacere poți să ajustezi prețurile produselor odată cu inflația. Proprietarii de locuințe și proprietarii de afaceri sunt avantajați pentru că ei nu vând timpul lor pentru bani cum o fac angajații. Ei vând produse care sunt protejate împotriva inflației.

3. Soluția sistemului de impozitare

În lumea afacerilor există patru categorii de oameni: angajaţii, liber profesioniştii, proprietarii de afaceri şi investitorii. Motivul pentru care oamenii au probleme financiare este că nu au suficientă educaţie financiară. Cei mai mulţi sunt angajaţi (au un job) sau sunt liber profesionişti (doctori, avocaţi, instalatori). Acest lucru se întâmplă datorită sistemului de învăţământ actual care pregăteşte oamenii să devină angajaţi sau liber profesionişti. Oamenii sunt îndemnaţi să înveţe bine la şcoală, să facă cât mai multe studii iar apoi să-şi găsescă o slujbă sigură. 

Un lucru foarte important pe care mulţi oameni nu-l conosc este că taxele şi impozitele sunt diferite în funcţie de categoriile amintite mai sus (angajaţi, liber profesionişti, proprietari de afaceri şi investitori). Angajaţii plătesc statului cele mai multe taxe. Liber profesioniştii plătesc mai puţine taxe decât angajaţii dar mult mai mult decât plătesc proprietarii de afacere şi investitorii. Este posibil ca un proprietar de afacere sau un investitor să plătescă chiar zero taxe.

Dacă îți câștigi traiul ca angajat sau liber profesionist și mare parte din ce câștigi se duce pe taxe și impozite, poate ești furios pe cei bogați pentru că plătesc taxe și impozite mult mai mici (proprietarii de afaceri si investitorii). Dar ar trebui sa te întrebi dacă este corect ca cei bogați să plătescă taxe mici? Și răspunsul este „Da”. O altă întrebare este dacă anagajații bine plătiți dar care plătesc taxe mari contribuie cumva la creșterea economiei? Răspunsul în acest caz este „Nu”. Este adevărat că angajații bine plătiți pot contribui la profitul unei companii sau să angajeze oameni noi în acea companie, dar ei nu fac nimic ca să susțină economia nefurnizând locuri de munca noi.

4. Protecția prin bunuri ca aurul și argintul

O ulimă soluție de protecție împotriva crizelor financiare și a inflației este investiția în aur si argint. Motive pentru care investiţia în aur este interesantă:

1. Aurul îşi păstrează puterea de cumpărare în timp – are o valoare perpetuă – protejează împotriva inflaţiei – acestea sunt trei explicaţii diferite ale aceleiaşi proprietăţi – aurul fiind finit şi tangibil are o valoarea mai sigură decât o bucată de hârtie.

2. De 5000 de ani incoace, aurul şi argintul sunt singurele active care nu au dat faliment. Pentru că sunt active reale, fizice, cu valoare intrinsecă proprie, cei ce vând aur pe care îl deţin nu pot ajunge niciodată la “zero” cu valoarea personală.

3. Cererea de aur este în continuă creştere – acest motiv este legat atât de cererea de aur ca şi investiţie, cât şi de cererea în creştere din India şi China, pe măsură ce economiile celor două ţări se dezvoltă.

4. Resursele de aur sunt limitate – producţia este în scădere – pentru că resursele se împuţinează şi sunt tot mai greu de extras.

5. Aurul ar putea redeveni unica monedă de schimb – datorită crizei economice şi financiare

6. Sunt considerate a fi active “de refugiu in ultimă instanţă”, valoarea lor crescând pe timp de criză financiară, război, calamităţi naturale, atentate teroriste.

7. Prețul aurului crește pe timp de inflație și scade în timp de deflație, deci se comportă în mare parte precum situația economică.