Băncile centrale au voie să tipăreasca bani aproape fără nicio restricție. Este acest lucru un lucru bun sau un lucru rău? Ce se va întâmpla dacă inflația nu va mai putea fi ținută sub control? Va ajunge vreodată o bancnotă să nu valoreze mai mult decât hârtia pe care este tipărită? În mod logic, capacitatea de tipărire de bani ar trebui să fie direct proporțională cu cantitatea de aur care se află în trezoreria băncii centrale însă această standardizare nu mai este valabila încă din 1971. Prin urmare moneda unei țări ar trebui să fie acoperită de aur și să valoreze cât aurul deținut de trezorerie. Dacă depozitele de aur cresc, abia atunci ar trebui să se permită imprimarea de bani noi. Însă tipărirea de bani noi nu este restricționată. Cu ce riscuri ne confruntăm și oare se apropie sfârșitul dolarului american și al monedei Euro?

Sfârșitul dolarului?

De la înființarea Federeal Reserve Bank în 1913 și până în 1971, dolarul a fost acoperit de aur. În 1944, la Conferința de la Bretton Woods s-au adunat 44 de națiuni ca să se pună de acord în privința noilor reguli ale sistemului monetar internațional de după Al Doilea Război Mondial. Înainte de război, lira sterlină britanică era regina banilor. În timpul războiului, Anglia și-a trimis aurul în SUA ca să-și plătească cheltuielile. Când lupta se apropia de final, SUA dețineau deja cea mai mare parte din aurul lumii. Din moment ce SUA aveau aurul, au promis să garanteze dolarul cu el, iar dolarul a devenit “moenda de rezervă” a lumii. În 1944, dolarul american valora cât aurul. Dolarul era de încredere și respectat. Asta a luat sfârșit repede. 

După război, între anii 1950 și 1960, economiile din Germania, Japonia, Anglia și restul Europei și-au revenit și astfel aceste țări au început să exporte produse către SUA. Dolarii garantați cu aur au început astfel să iasă din SUA, iar președintele Richard Nixon și gașca lui s-au speriat.

În 1971, Nixon a încălcat promisiunea făcută la Bretton Woods, a scos dolarul de pe standardul aurului, iar SUA au început să exporte bani falși (dolari tipăriți care nu mai erau acoperiți de aur) în schimbul bunurilor ca Volskwagen și Toyota. Lumea accepta bucuroasă dolarii falși fiindcă avea încredere în liderii SUA. Această încredere a fost pusă la grea încercare după 2008. Încrederea aproape s-a epuizat? Se apropie sfârșitul? Oare muntele de datorii a ajuns prea înalt?

Revin la întrebarea: este tipărirea de bani neacoperiți de aur un lucru bun sau un lucru rău?

Pentru economie până acum s-a dovedit a fi un lucru bun. În timpul crizei creditelor subprime din 2008, trilioanele de dolari tipărite au salvat eonomia și cele mai mari bănci de la faliment. În timpul crizei coronavirusului din 2020, pachetele de stimulare a economiei din SUA în valoare de 2,2 trilioane de dolari din aprilie 2020 și cel de 2,3 trilioane de dolari din decembrie 2020 au salvat firmele aflate în prag de colaps și milioanele de șomeri și au readus economia SUA pe creștere. În Uniunea Europeană se vorbește de ajutoare totale în valoare de 3,3 trilioane de Euro.

Pentru oamenii de rând și mă refer la cei săraci și din clasa de mijloc s-a dovedit un lucru mai puțin bun. În 2008, cei mai mulți bani tipăriți au mers chiar către cei care au provocat acea criză, adică elitele care controlează marile bănci, în loc ca banii să meargă către cei care își pierdeau casele și slujbele. În 2020, cea mai mare parte a banilor din pachetele de stimulare a mers către firme și acționarii lor în loc să meargă către salariați. Între timp, atât în 2008 cât și în 2020, cei săraci și din clasa de mijoc au fost afectați de inflație pentru că banii aruncați cu lopata în economie a determinat prețurile să crească. Însă salariul tău de angajat NU ține pasul cu inflația! În 2020 angajaților li se spune că nu sunt bani de măriri de salarii pentru că e “criză”, însă prețurile tuturor bunurilor cresc. Iar puterea de cumpărare a salariaților scade!

Dolarul și Euro încă mai au în prezent putere pentru că încă mai există încredere în guvernul SUA și în Uniunea Europeană. Însă oare cât va mai dura până când dolarul sau Euro să aibă soarta moenedelor din Venezuela și Zimbabwe? Venezuela s-a confruntat cu o inflație de 7.374,4% în 2019 și de 1.700.000% în 2018. În Zimbabwe în 2007-2008 a fost chiar mai rău când inflația a atins 79.600.000.000% iar prețurile se dublau de la o zi la alta. În perioada interbelică, Germania a încercat să salveze, prin tipărire de bani, economia măcinata de Primul Război Mondial, însă a eșuat lamentabil. În 1922, o pâine costa 163 de mărci germane iar în septembrie 1923 prețul unei pâini a ajuns la 1.500.000 de mărci. În imaginea de mai jos vezi niște copii din acea perioadă jucându-se cu teancuri întregi de bani care nu mai valorau nimic.

Ar trebui să ne întrebăm daca nu cumva încrederea în guverne, liderii lor și în băncile centrale aproape s-a epuizat? Oare se apropie sfârșitul? Oare muntele de datorii a ajuns prea înalt și e gata să se prabușească?

Ce soluții avem?

Prefer să numesc ban fals orice bancnota care iese din tiparnița băncilor centrale și care nu are acoperire în aur. Așadar ce soluție avem împotriva banilor falși și împotriva inflației cauzată de tipărirea excesivă de bani? Dacă păstrezi economiile în bani cash sau în depozite bancare pe termen lung, ai pierdut din start și riști să ajungi precum copiii din poza de mai sus care se jucau cu teancuri de bancnote în 1923. În economia actuală, cei care au datorii au devenit câștigători pentru că au datorii pe care le plătesc cu bani care valoarează din ce în ce mai puțin, iar cei care economisc sunt cei care pierd. Când spun că datornicii sunt câștigători mă refer la cei care s-au folosit de împrumuturi ca să finanțeze investiții în bunuri a căror valoare se conservă și care produc flux de numerar.

Aurul

Aurul a fost întotdeauna un activ de refugiu atât în vremurile când economia se prăbușea cât și în perioadele de inflație. Așa cum vezi pe graficul de mai jos, dolarul, euro și yen-ul japonez au pierdut 95% din valoare de la apariția Federeal Reserve Bank în 1913. Valoarea aurului a rămas constantă! Unul dintre motivele pentru care aurul nu s-a devalorizat este că acesta are o cantitate limitată. Însă băncile centrale pot tipări bani nelimitat!

În ianuarie 2001, prețul aurului era de 394$ pe uncie, în decembrie 2008 era de 1.076$ pe uncie iar în decembrie 2020 este de 1.877$ pe uncie. Previziunea mea este că aurul va ajunge la 10.000$ pe uncie în următorii ani!

Criptomonedele

Criptomonelde ca Bitcoin, Ethereum, Litecoin este posibil sa fie banii viitorului. Cred acest lucru pentru că criptomonelde nu depind de un guvern și o bancă centrală și pentru că există un număr limitat de criptomonede care pot fi minate prin tehnologia blockchain. Vor exista doar 21 milioane de Bitcoini, deci o cantitate finită. Și aurul din această lume are tot o cantitate limitată. Atunci când ceva e limitat, nu se devalorizează. Pentru Bitcoin nu există inflație! În momentul scrierii acestui articol (decembrie 2020), un bitcoin se tranzacționează pentru 26.700$.  În decemrie 2015, prețul unui Bitcon era de doar 415$. Prin urmare dacă compari un dolar cu un Bitcoin, dolarul va deveni din ce în ce mai slab iar Bitcoin-ul din ce în ce mai valoros.

Imobiliarele

Prețul apartamentelor crește la fel ca prețul oricărui bun afectat de inflație. Dacă investești în imobiliare câștigi din două surse: chiria lunară (flux de numerar) și aprecierea valorii imobilului (creștere de capital). Dacă te folosești de banii băncii ca să investești în imobiliare, mai câștigi și din a treia sursă și anume din faptul că vei plăti datoria cu bani care valorează din ce în ce mai puțin.

Bursele de valori

Inflație mai mare înseamnă dolar mai slab ceea ce face ca prețul acțiunilor să crească. Ajutoarele guvernamentale pentru criza coronavirusului merg către companii care folosesc banii să devină din ce în ce mai profitabile deci prețul acțiunilor acestora crește. Băncile centrale mențin dobânzile de referință aproape de zero ceea ce înseamnă că creditele pentru companii sunt ieftine, astfel companiile se pot finanța și extinde, deci vor avea profituri mai mari și implicit acțiunile vor valora din ce în ce mai mult.

Dar despre motivele care ma fac să cred că bursa de pe Wall Street este de neoprit și că trendul crescător multianual va continua cel puțin câțiva ani și va oferi oportunități importante pentru investitori o să scriu detaliat într-un alt articol. Așa că te invit să dai un Like acestui articol, să lași un comentariu și să te abonezi la blog că să nu ratezi articolele următoare!